Crizanteme

Ce situatie banala!
Stateam nu prea comod pe canapea in fata ei. Ei, careia ii promisesem afectat ca niciodata...
Ea zambea in intunericul incaperii sub care se ascundea cu atata grija de soare. Simteam ca ma iubeste. S-a asezat dreapta ca sa fie contemplata. Ii placea sa fie zeita, fara sa stie. Sub parul scurt ce incadra fata albita, o pereche de ochi adanciti ma priveau cu sete si foame.
O admiram. Ma cuibarisem de atatea ori langa trupul ei rece, ca apa de mare, parfumat de florile si mucegaiul fiintei sale. Si o iubisem, o implorasem sa se incalzeasca langa mine.
Ea, care nu era atat de intens frumoasa, atat de intens luminoasa precum Adela, sedea acum dreapta, demna ca o divinitate, gata sa ma asculte rabdatoare. De afara venea miros de caldura, de iarba prajita in soare. In locul ei o vedeam pe Adela, imbratisandu-ma cu parul ei lung si zambetul de copila inocenta. O vedeam frematand sub privirea mea, chemandu-ma. Si ma desfatam cu imaginea fiintei din fata mea, pe care ma pregateam sa o parasesc in neant, in lacrimi, implorandu-ma sa ma razgandesc, apoi furioasa, aruncand blesteme si cuvinte inteligente asupra mea. Ma imaginam fagaduindu-i prietenia mea vesnica, apoi plutind, aproape, spre iubita mea care ma va astepta in usa, imi va sari in brate.
Am inceput prin revocarea de amintiri.

- Imi pare rau, dar iubesc pe altcineva! i-am spus brusc, nemilos. Devoram cu pofta secundele asteptand o reactie violenta, lacrimile. Imi imaginam cuvinte de consolare pentru ea, cuvinte care sa stearga vina mea, care sa o amorteasca.
Insa ea a inceput brusc sa rada convulsiv, cu pofta. Pentru mine, un ras malefic. Pentru ea, un ras copios. Radea tinandu-se de abdomen, schimonosindu-se in fata mea, apoi prin tot apartamentul, mereu lovindu-se de mobila. Eram socat. Acel acces de ras avea un efect neasteptat asupra mea; incepusem sa tremur, simteam viata scurgandu-se din mine, iar sufletul devenind un vid abia umplut de vinovatie. Neputinta. Catatonic.

S-a apropiat, cu mainile tremurande si mi-a prins fata in clestii ei. Mi-as fi dorit sa-mi sfarame oasele atunci. Insa, ea a inceput sa ma mangaie asa cum este mangaiat un copil prost. Vedeam in ochii ei cadaverici ca ma iubea, chiar si asa. Insa, blandetea din ei, s-a transformat brusc in ura, desi gura ei inca se mai scutura de ras.
- Inceteaza! Esti vulgar! Te credeam mai inteligent de atat. Nu te mai victimiza!
Stiu ca m-au rascolit cuvintele ei, insa trupul meu ramase catatonic o vreme. Ochii ei revenira la blandetea obisnuita. Menghina se indeparta de mine. S-a indreptat spre bucatarie, de unde, curand, s-au ridicat arome placute si dulci de ceai.

- Sa o aduci aici, sa o cunosc! o auzisem dintre vase si vaporii parfumati. Sunt convinsa ca e o persoana deosebita.Am inganat ceva in semn afirmativ.
- Doar...nu ma da afara din apartament. E si locuinta mea, stii.
Am privit in jur, la mobila noastra, la usile noastre, spre camerele noastre, in care cladisem multe. Nici nu ma gandisem sa o alung. Sa o aduc pe Adela aici ar fi fost o greseala. Era nevoie de o noua viata.
- Stiu..., i-as spus ca vocea stinsa. Apoi m-am scuzat si am iesit. Ea nu s-a impotrivit. M-a salutat de la fereastra, de unde am vazut o noua criza de ras luand nastere.

Era seara cand am ajuns sa o vad pe Adela. De afara nu mai mirosea a caldura. Orasul se linistise. Se auzeau greierii. Ea m-a asteptat in fata usii, unde m-a coplesit cu atentie si intrebari.
Privind-o, mi-am lipit mainile de obraji sperand sa le gasesc reci. M-am trezit in imbratisarea ei. Eram damnat.