Virginia Woolf - Valurile (part II)

Sunt curioasa daca cineva, ajungand din intamplare aici si citind aceste citate, va ghici carui personaj apartin.


*****************************************************

'Meanwhile, as I stand looking from the train window, I feel strangely, persuasively, that because of my great happiness I am become of this speed, this missile hurled at the city. I am numbed to tolerance and acquisence. My dear sir, I could say, why do you fidget, taking down your suitcase and pressing into it the cap that you have worn all night? Nothing we can do will avail. Over us all broods a splendid unanimity. We are enlarged and solemnised and brushed into uniformity as with the grey wing of some enourmous goose because we have only one desire - to arrive at the station. I do not want the train to stop with a thud. I do not want the connection which has bound us together sitting opposite each other all night long to be broken. I do not want to feel that hate and rivalry have resumed their sway; and different desires. Our community in the rushing train, sitting together with only one wish to arrive at Easton, was very welcome. But behold! It is over. We have attained our desire. We have drawn up at the platform. Hurry and confusion and the wish to be first through the gate into the lift assert themselves. But I do not wish to be first through the gate, to assume the burden of individual life. I, who have been since Monday, when she accepted me, charged in every nerve with a sense of identidy, who could not see a toothbrush in a glass without saying "My toothbrush", now wish to unclasp my hands and let fall my possessions, and merely stand here in the street, taking no part, watch the omnibuses, without desire; without envy; with what would be boundless curiosity about human destiny if there were any longer an edge to my mind. But it has none. I have arrived; am accepted. I ask nothing.'

***********

'The steam from the tea-urn rose in the middle of the lawn. There were banks of blue flowers. Then suddenly descended upon me the obscure, the mystic sense of adoration, of completeness that triumphed over chaos. Nobody saw my poised and intent figure as I stood at the open door. Nobody guessed the need I had to offer my being to one god; and perish, and disappear.'

**********

'I do not want to be admired. I do not want people, when I come in, to look up with admiration. I want to give, to be given and solitude in which to unfold my possessions.'

**********

'There was a star riding through the clouds one night, and I said to the star, "Consume me".'

Virginia Woolf - "Valurile"

Nu esti vrednic, inexistentul meu, sa mai afli lucruri dezgustatoare despre mine. A povesti ce imi place si ce ma terifiaza. E irelevant.

****************************************************

'I love,' said Susan, 'and I hate. I desire one thing only. My eyes are hard. Jinny's eyes break into a thousand lights. Rhoda's are like those pale flowers to which moths come in the evening. Yours grow full and brim and never break. But I am already set on my pursuit. I see insects in the grass. Though my mother still knits white socks for me and hems pinafores and I am a child, I love and I hate.'
'But when we sit together, close,' said Bernard, 'we melt into each other with phrases. We are edged with mist. We make an unsubstantial territory.'
'I see the beetle,' said Susan. 'It is black, I see; it is green, I see. I am tied down with single words. But you wander off; you slip away; you rise up higher, with words and words in phrases.'

Pretty things

Lucruri care iti (adica mie, obv) aduc prea multa fericire, incat aceasta devine greu de suportat:

1. Mirosul umed de padure intr-o zi racoroasa, cand e ceata si liniste.
2. Culorile imbibate in galben inainte de apus.
3. Primele 3 pagini din "Valurile" de Virginia Woolf.
4. Pisica dormindu-ti in brate, cuibarindu-se in cuta bluzei tale.
5. Mirosul de cafea sau de ulei de trandafiri din camera mea.
6. Asteptarea unui tren.
7. Mainile reci in jurul unei cesti fierbinti.
8. Discul soarelui.
9. Noptile reci in general.


Insist pe primele trei pagini din "Valurile" de Virginia Woolf. Poate iti voi face un dar, inexistentul meu iubit. ^-^

"Fiinta si neantul" - Jean-Paul Sartre

Inca nu l-am citit pe Kant, asa incat sa imi fie cu adevarat greu. Insa, comparand literatura obisnuita, de noptiera, de tren, de citit cand nu ai curent electric(200 de pagini in putin mai mult de 2 ore) sau literatura care te rascoleste (200 de pagini in cam 4,5 ore) cu Satre...raportul nu e echilibrat deloc. Ieri am citit doar 2 pagini (in aceasta afirmatie intra ca fapt evident si intelegerea textului; sub indrumarea automatismului, viteza creste considerabil).

Ok...that was not the point! The point is this: CITATE!!!!!!!!!! Ca atunci cand ajung la pagina 20, sa pot reciti ceva de la pagina 6. Si tot asa! Si tot asa! Si tot asa! Acest post va fi re-editat in nenumarate randuri.


**************************************

"Orice constiinta, Husserl a aratat-o, este constiinta de ceva. Asta inseamna ca nu exista constiinta care sa nu fie punere [position] a unui obiect transcendent sau ca, daca preferam, constiinta nu are "continut". Trebuie sa renuntam la aceste "daturi" neutre care ar putea, dupa sistemul de referinte ales, sa se constituie in "lume" sau in "psihic". O masa nu este in constiinta, chiar in calitate de reprezentare. O masa este in spatiu, langa fereastra etc. Intr-adevar, existenta mesei este un centru de opacitate pentru constiinta; ar trebui un proces infinit pentru a inventaria continutul total al unui lucru. A introduce aceasta opacitate in constiinta ar insemna sa amani la infinit inventarul pe care ea il poate intocmi de la sine, sa faci din constiinta un lucru si sa refuzi cogito-ul. Primul demers al unei filosofii trebuie deci sa fie acela de a expulza lucrurile din constiinta si de a restabili adevaratul raport al acesteia cu lumea, si anume acela ca orice constiinta este constiinta pozitionala a lumii."

****

Da, realizez...prea mult timp pierdut. Ieri mi-am gasit timp sa transcriu inceputul dintr-un citat imens care m-a facut sa il citesc de cateva ori. Cat egoism intr-un simplu citat! It starts like this... (sadly, the best part i didn't yet write)

"Viziunea clara a fenomenului de fiinta a fost intunecata adesea de o prejudecata foarte generala pe care o vom numi creationism. Cum se presupune ca Dumnezeu a dat lumii fiinta, fiinta parea mereu atinsa de o anumita pasivitate. Dar o creatie ex nihilo nu poate explica aparitia fiintei, caci fiinta este conceputa intr-o subiectivitate, fie ea si divina, ea ramane un mod de a fi intrasubiectiv. N-ar putea exista, in aceasta subiectivitate, nici macar reprezentarea unei obiectivitati si, in consecinta, ea nu s-ar putea nici macar afecta de vointa de a crea de ordinul obiectivului. "

Crizanteme

Ce situatie banala!
Stateam nu prea comod pe canapea in fata ei. Ei, careia ii promisesem afectat ca niciodata...
Ea zambea in intunericul incaperii sub care se ascundea cu atata grija de soare. Simteam ca ma iubeste. S-a asezat dreapta ca sa fie contemplata. Ii placea sa fie zeita, fara sa stie. Sub parul scurt ce incadra fata albita, o pereche de ochi adanciti ma priveau cu sete si foame.
O admiram. Ma cuibarisem de atatea ori langa trupul ei rece, ca apa de mare, parfumat de florile si mucegaiul fiintei sale. Si o iubisem, o implorasem sa se incalzeasca langa mine.
Ea, care nu era atat de intens frumoasa, atat de intens luminoasa precum Adela, sedea acum dreapta, demna ca o divinitate, gata sa ma asculte rabdatoare. De afara venea miros de caldura, de iarba prajita in soare. In locul ei o vedeam pe Adela, imbratisandu-ma cu parul ei lung si zambetul de copila inocenta. O vedeam frematand sub privirea mea, chemandu-ma. Si ma desfatam cu imaginea fiintei din fata mea, pe care ma pregateam sa o parasesc in neant, in lacrimi, implorandu-ma sa ma razgandesc, apoi furioasa, aruncand blesteme si cuvinte inteligente asupra mea. Ma imaginam fagaduindu-i prietenia mea vesnica, apoi plutind, aproape, spre iubita mea care ma va astepta in usa, imi va sari in brate.
Am inceput prin revocarea de amintiri.

- Imi pare rau, dar iubesc pe altcineva! i-am spus brusc, nemilos. Devoram cu pofta secundele asteptand o reactie violenta, lacrimile. Imi imaginam cuvinte de consolare pentru ea, cuvinte care sa stearga vina mea, care sa o amorteasca.
Insa ea a inceput brusc sa rada convulsiv, cu pofta. Pentru mine, un ras malefic. Pentru ea, un ras copios. Radea tinandu-se de abdomen, schimonosindu-se in fata mea, apoi prin tot apartamentul, mereu lovindu-se de mobila. Eram socat. Acel acces de ras avea un efect neasteptat asupra mea; incepusem sa tremur, simteam viata scurgandu-se din mine, iar sufletul devenind un vid abia umplut de vinovatie. Neputinta. Catatonic.

S-a apropiat, cu mainile tremurande si mi-a prins fata in clestii ei. Mi-as fi dorit sa-mi sfarame oasele atunci. Insa, ea a inceput sa ma mangaie asa cum este mangaiat un copil prost. Vedeam in ochii ei cadaverici ca ma iubea, chiar si asa. Insa, blandetea din ei, s-a transformat brusc in ura, desi gura ei inca se mai scutura de ras.
- Inceteaza! Esti vulgar! Te credeam mai inteligent de atat. Nu te mai victimiza!
Stiu ca m-au rascolit cuvintele ei, insa trupul meu ramase catatonic o vreme. Ochii ei revenira la blandetea obisnuita. Menghina se indeparta de mine. S-a indreptat spre bucatarie, de unde, curand, s-au ridicat arome placute si dulci de ceai.

- Sa o aduci aici, sa o cunosc! o auzisem dintre vase si vaporii parfumati. Sunt convinsa ca e o persoana deosebita.Am inganat ceva in semn afirmativ.
- Doar...nu ma da afara din apartament. E si locuinta mea, stii.
Am privit in jur, la mobila noastra, la usile noastre, spre camerele noastre, in care cladisem multe. Nici nu ma gandisem sa o alung. Sa o aduc pe Adela aici ar fi fost o greseala. Era nevoie de o noua viata.
- Stiu..., i-as spus ca vocea stinsa. Apoi m-am scuzat si am iesit. Ea nu s-a impotrivit. M-a salutat de la fereastra, de unde am vazut o noua criza de ras luand nastere.

Era seara cand am ajuns sa o vad pe Adela. De afara nu mai mirosea a caldura. Orasul se linistise. Se auzeau greierii. Ea m-a asteptat in fata usii, unde m-a coplesit cu atentie si intrebari.
Privind-o, mi-am lipit mainile de obraji sperand sa le gasesc reci. M-am trezit in imbratisarea ei. Eram damnat.